A fost un an….mhm, nu. Nu am cum să îl descriu, nici nu știu dacă pot să îi găsesc un cuvânt reprezentativ, în afară de pandemie. Anul trecut pe vremea asta ne bucuram de viețile noastre normale; am petrecut de Crăciun și urma să ne distrăm și mai mult de revelion. Majoritatea am zis că 2020 va fi anul nostru, „douăzeci douăzeci” era speranța tuturor, era un nou început. Viața ne-a dat o palmă, cum obișnuiește să facă de obicei. De data asta însă, această palmă ne-a culcat pe toți la pământ. Ne-am bucurat de minune când s-au închis școlile în 10 martie. Ironia face că fix cu câteva zile…