Reusim-atunci-cand-devenim-inutili
Psihologie

Reușim cu adevărat doar atunci când devenim inutili

”Reușim cu adevărat atunci când devenim inutili” poate să fie o afirmație dură și mai ales, controversată. Dar am să vă zic exact la ce se referă această frază.

Cu toții suntem conștienți că spre exemplu, părintele, își îndeplinește cu adevărat datoria și chemarea sa de îndrumător, abia atunci când copilul își ia ”zborul” de lângă el. Atunci când părintele devine, într-o oarecare formă, inutil.

Ca medic, ți-ai atins scopul atunci când pacientul s-a vindecat și, în fond, nu mai are nevoie de tine.

Ca psiholog, clientul tău va deveni cu adevărat împlinit atunci când nu va mai avea nevoie de tine sau de ghidarea ta spre vindecare. Atunci vei fi inutil, dar ți-ai îndeplinit scopul.

Freud a promovat conceptul de ”falus” (= în psihanaliză, acesta reprezintă un obiect care să ne susțină fantasma de atotputernicie). Practic, falus reprezintă un obicet sau un comportament care să ne facă să ne simțim importanți, să ne ajute să ieșim la lumină, înaintea celorlalți.

Nevoia de atotputernicie apare când copilul ajunge la gândirea binară (cea care reprezintă nevoia de autocunoaștere, integrare în societate și individualizare). În acea perioadă a vieții lui, va simți nevoia de a se afirma, de a deține un falus prin care să poată prelua controlul.

Atunci când individul rămâne în stadiul gândirii binare, se stabilește dorința de a ține cu dinții de acel lucru care îi oferă putere (precum statutul de părinte, profesor, etc.) și de a pune pe primul loc puterea, și nu efectul pe care îl oferă societatea.

Oamenii care vor cu orice preț să dețină puterea, în loc să ofere adevăratele resurse pe care le au pentru a ajuta pe cel de lângă ei, vor fi persoane slabe și care nu se pot accepta. 

Acei oameni pot deveni în societate precum profesorul confuz și ursuz pe care nimeni nu îl înțelege. Acel părinte care nu vrea să își lase copilul să se îndepărteze. 

În general vorbind, omul care are nevoie să se simtă util, nu să ”vindece” sau să învețe omul de lângă.

Astfel, atunci când ajungem să ne acceptăm imperfecțiunile, să știm că nu putem fi atotputernici, că viața e cu bune și rele, vom ști care este cu adevărat rolul nostru în societate.  

Atunci vom alege să ne îndeplinim scopul, nu să facem rău în loc de bine doar pentru a ne simți utili și validați.

Aici este nivelul gândirii ternare, unde alegem să fim liberi și să oferim libertate. 

Aici, părintele își lasă copilul să își găsească singur drumul în viață. 

Profesorul reușește să creeze caractere, nu să le transmită elevilor propriile frustrări.

Medicul face tot ce îi stă în putere pentru a vindeca pacientul.

Psihologul te îndrumă spre o versiune mai bună a ta și te ajută să îți vindeci traumele.

Este esențial să atingi punctul în care devii inutil. Momentul în care toată munca ta a dat roade, atunci când ai făcut bine ceea ce a trebuit să faci. 

Acela este momentul în care vei primi cu adevărat recunoștința și meritele. Atunci te vei simți împlinit.

Dacă rămâi în dorința de a fi doar util, vei face doar rău în jurul tău și vei acumula frustrări.

Așa că, dacă știm că reușim cu adevărat atunci când devenim inutili, lucrurile vor prinde un alt contur în viața noastră.

Maestrul japonez Dogen spunea, în urmă cu 800 de ani: ”Trebuie să învățați să faceți cale întoarsă și să vă îndreptați lumina spre interior, pentru a ilumina adevărata voastră natură. ” – (Jean Charlex Bouchoux: ”Rana de abandon”).

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *