Pe tine unde te-ai pus în ecuație?

Am putea începe cu un mic exercițiu, la care îți voi da rezultatul la finalul articolului: Închide ochii pentru câteva secunde și enumeră în gând ceea ce iubești tu cel mai mult; am să te întreb ceva la final.

Probabil și tu ai momente, zile sau săptămâni în care muncești foarte mult pentru ceva ce îți dorești; pierzi ore, nopți și zile în fața laptop-ului sau agendelor pentru a fi sigur că totul îți va merge măcar la jumătate din cât ai vrea. În același timp, sunt sigură că ai și zile în care te plictisești groaznic și parcă, tot universul ia o pauză, dar tu fix atunci ai un chef nebun de muncă. Ei bine, situațiile separate sunt ok dacă știi să le gestionezi, totuși dacă ajungi să te suprasoliciți și nu mai faci față activităților, clachezi.

Pui stop și te culegi de pe unde apuci

3 ani de zile am știut ce înseamnă să pleci dimineața la 7:30 și să ajungi seara la 18-19 acasă, pentru că după școală aveam foarte multe activități extra-curriculare. Pe cât de mult îmi place adrenalina și pe cât de des sunt întrebată „mai poți?”, pe atât de multe și reale sunt momentele în care pot claca la fel de ușor cum mă vezi dintr-o parte în alta pe tot parcursul zilei. Atunci chiar dacă nu pot pune stop, pentru că lumea nu stă după un individ care s-a trezit cu fața la cearceaf câteva zile la rând sau că e zodia lui în mercur retrograd, îmi înjumătățesc activitățile și mă pun la zi cu toate restanțele, documentele, proiectele sau testele pe care le-am omis sau se apropie de un termen limită.

Nu ești narcisist dacă vrei să fii tu bine

Lumea e destul de individualistă și totuși, sunt oameni care se pun pe ei pe ultimul loc. Personal, sunt tipul de persoană care are nevoie să fie printre oameni constant, să fiu activă și să am persoane lângă mine cu care să îmi creez amintiri; în același timp, pun accentul și pe cum oamenii mă văd în viața lor. Chiar și așa, când realizez că m-am neglijat pe mine, pun din nou o pauză, fac un pas în spate, și parcă totul prinde contur și sens când îți deschizi ochii. Chiar și fiind o fire empatică și care tind să îi pun pe cei din jur în prim plan, mă iubesc pe mine și nu într-un mod narcisist. Nu am mereu încredere în mine și nu îmi place mereu ce văd în oglindă, dar atunci realizez că mai am de muncă și că orice fac, fac pentru mine. Așa că, alege să te iubești pe tine, dacă ai nevoie, fii narcisist, umblă cu nasul ăla pe sus, dar rămâi la fel față de oamenii la care ții și față de propria persoană, prin sinceritate și bun simț.

Minus cu minus e mereu plus

Așa că, din toate situațiile nașpa din ultima perioadă, ia ceva bun; ia o lecție pe care ai învățat-o, împrietenește-te cu oamenii noi pe care i-ai cunoscut, gândește-te la gustul ăla bun al ultimelor cafele, gândește-te la lucrurile pe care le-ai realizat printre picături de nervi și anxietate.

Iar la final, spune-mi: unde te-ai pus în ecuație? Cât ți-a luat să te pui și pe tine pe lista cu oamenii și lucrurile pe care le iubești?